Resuscitarea invatamantului – o necesitate

Tot citesc in ultima perioada diverse postari pe diverse grupuri care au ca subiect invatamantul din Romania. Din pacate nu sunt placut surprinsa pentru ca parerile parintilor sau ale unor cadre didactice sunt, pur si simplu, socante. Citesc frecvent “lasa ca si pe vremea noastra tot asa era si doar asa am devenit oameni”. Ei bine, eu am devenit persoana care sunt pentru ca mi-am schimbat modul de gandire, pentru ca am ales sa imi parasesc bula si am ales sa nu fac parte din “turma” de la scoala.

Nu vreau sa povestesc despre ce era pe vremea mea (am 32 ani deci nu e chiar indepartata perioada) ci vreau sa vorbesc despre prezent. Sa vorbesc despre un sistem care se afla in “starea de inconstienta” si care are nevoie urgenta de “resuscitare” ca sa nu moara.

Nu este normal ca, in era tehnologiei, sa refuzam evolutia. Nu este normal ca profesorii sa nu isi treaca examenele, insa ei sa predea copiilor. Nu este normal sa existe scoli cu toaleta turceasca sau scoli lipsite de hartie igienica, sapun sau capace la toaleta, inclusiv in marile orase. Nu este normal ca elevul sa fie in continuare inferior profesorului. Nu este normal ca elevii sa invete in continuare “pe de rost”, sa scrie dupa dictare sau doar sa copieze de pe tabla. Nu este normal ca elevii sa invete de frica profesorului. Nu este normal ca profesorul sa detina after-school in sufrageria lui, iar notele copiilor sa fie conditionate de faptul ca fac sau nu meditatii cu acesta.

Sistemul de invatamant din Romania este total la pamant. Copiii ori invata, de frica ori nu invata deloc. Ei nu invata logic, ci invata ca niste “roboti” doar ca sa nu isi supere profesorul si sa ia amarata aia de nota de trecere. Majoritatea copiilor ajung ca, dupa ce termina cei 12 ani de scoala (acum 13), sa nu isi aminteasca infomatiile “invatate” in atatia ani, sa nu stie ce sau cum sa aplice in viata de zi cu zi, sa nu stie pe ce drum sa o apuce, ci doar sa se gandeasca ca “trebuie” sa termine si ei o facultate – orice facultate.

Ce am scris mai sus se intampla in anul 2020. Nu se intampla toate intr-o scoala, ci o mare parte dintre acestea. M-am saturat sa aud ca “statul nu face” sau ca “statul nu da bani”. Statul da bani dar nu se face – daca s-ar comunica transparent bugetele si cheltuielile ati fi surprinsi de banii alocati fiecarei unitati de invatamant.

Poate ca statul nu face mai nimic, dar voi ce faceti dragi primari, dragi directori, dragi profesori, dragi parinti? Cum incercati voi sa schimbati lucrurile? Voi doar asteptati si acceptati sa se invete in niste conditii mizere? Voi dragi profesori, cati sunteti dispusi sa va schimbati modalitatea de predare si de gandire? Cati acceptati sa faceti niste cursuri care sa va invete cum sa predati, cum sa va comportati cu elevii? Cati acceptati sa nu mai tipati la elevi, sa oferiti respect ca sa primiti acelasi lucru, sa nu mai conditionati notele, sa nu ii “ascultati” doar pe copiii “rai”, sa le explicati de 2-3 ori celor care nu inteleg (intr-un mod bland si constructiv), sa ii invatati ce inseamna o dezbatere intre profesor si elev, sa ii invatati ce inseamna si cum sa isi exprime puctul de vedere? Voi dragi primari cand ati incercat ultima data sa modernizati o scoala cautand diverse fonduri? Voi dragi parinti cand o sa scapati de fantomele din trecut si cand o sa acceptati fapul ca am evoluat si ca nu trebuie sa traim ca acum 20-30 ani sau cand o sa acceptati ca un copil trebuie sa invete de placere, nu de frica? Cand voi toti o sa faceti ceva pentru invatamantul din Romania si implicit pentru copii?

Si inca ceva, cat trebuie sa mai treaca pana cand copiii vor INVATA CUM SA INVETE si mai ales pana cand VOR AVEA UNDE SA O FACA?

Stiti de ce m-am hotarat sa scriu asta? Pentru ca am vazut cateva luminite timide parca pline de praf magic. Acestea sunt semnul ca “da, se poate si la noi”.

Un exemplu clar este comuna CIUGUD din judetul Alba. Cum au putut cei de acolo sa faca ceva pentru locuitori si mai ales pentru copii. Aaaa…daaa…si-au dorit, au accesat extrem de multe fonduri europene si….MAGIE….au reusit. Va rog sa nu va enervati prea tare cand o sa vedeti filmuletul.

As avea atat de multe de scris despre cum este normal sa arate o scoala, o ora, despre cum ce este normal sa invete un copil insa las atat pana acum. Imi doresc ca, dupa ce cititi articolul si dupa ce vedeti reportajul, macar sa apara in mintea voastra intrebarea “cum putem schimba lucrurile”?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *