Mami…am facut buba…

Copiii nostri se joaca, alearga, se catara…intr-un cuvant “exploreaza”. Este important sa ii lasam sa faca asta chiar daca noi stam cu inima cat un purice. Datoria noastra, a parintilor, este sa ii supraveghem, sa le povestim despre pericole si mai ales sa ii invatam cum sa reactioneze in caz de accident.

Atunci cand copilul cade simtim ca ceva extrem de grav s-a intamplat si trebuie neaparat sa alergam catre el ca sa il “salvam”. Ei bine, nu tot timpul este nevoie sa facem asta. Este important sa ne dam seama cat de grav s-a accidentat inainte sa alergam spre el, speriati. Cand Maya alerga si cadea, trageam aer in piept, ramaneam pe loc si incepeam o discutie pe un ton linistit:
– Eu: Maya, esti ok?
– Maya: M-am lovit si ma doare raaaaau.
– Eu: Poti continua joaca?
– Ea: Nuuuuuu……ma doaaaaare!
– Eu (mergand linistita spre ea): Hai sa vedem ce s-a intamplat. Ai dreptate, este o julitura serioasa si este normal sa te doara. Uite, curatam cu putina apa, punem un plasture si apoi iti poti continua joaca. Este ok asa?
– Maya: Daaa

Nu stiu daca ati sesizat privirea copilului atunci cand cade. Se uita atent catre parinte si asteapta. Stiti ce asteapta? Reactia voastra. Daca vede ca v-ati speriat si ca alergati spre el se dezlantuie “taifunul”. Daca va vede linistit copilul isi pastreaza calmul. Este important sa-l invatam sa vorbeasca despre ce a patit, despre durerea pe care o simte si despre ce puteti face mai departe, impreuna. Chiar daca copilul este mic si inca nu vorbeste noi putem avea acelasi tip de dialog insa fara intrebari ci cu confirmari. De exemplu ii putem spune: “Vai, este o julitura serioasa. Nu este ceva grav insa este normal sa te doara. Uite, eu te pot ajuta cu putina apa. Apa face minuni. Este asa, ca o solutie magica cu praf de stele. Apoi mai este si plasturele. El protejeaza julitura si o ajuta sa se vindece mai repede. Acum gata, te poti juca in continuare.”

As vrea sa mentionez ceva: buba nu trece cand pupam. Nu pupam niciodata o “buba”. Saliva noastra nu ii face bine. Mai este si sangele de la julitura cu care niciodata nu trebuie sa intram in contact. Copilul se poate duce apoi la un prieten si sa “pupe ca sa treaca” ceea ce nu trebuie niciodata sa faca. Trebuie sa le reamintim mereu copiilor sa nu puna niciodata mana pe julitura altor copii. Se pot uita si pot acorda primul ajutor chemand un adult.

Inca ceva: copilul are voie sa planga chiar daca este mare. Il doare si e normal sa faca asta. Noi il intelegem si nimeni nu rade de el pentru ca exprima ce simte in momentul acela. Nu uitati sa aveti la voi o trusa de prim ajutor atunci cand mergeti in parc sau macar cativa plasturi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *