Cand NU inseamna NU

Am scris, am sters si iar am scris si iar am sters. Acum insa m-am gandit sa imi astern totusi gandurile deoarece tot citesc si tot vad diverse comentarii despre scoala, despre ce materii invata sau ar trebui sa invete/sa nu invete copiii la scoala sau despre educatie sexuala. Despre educatia sexuala au uitat cu totul ca nah…nu este importanta. Acum am vazut ca nici dezvoltarea personala nu mai este un “must”.

Eu despre educatia sexuala vreau sa scriu cate ceva. Nu scriu in calitate de expert, insa o fac in calitate de mama. Din carti putem sa vorbim pana maine, insa realitatea ne omoara. Realitatea nu este una roz asa cum tindem sa credem. Realitatea nu este cea cu lapte si miere in care nimic rau nu se intampla. Realitatea este alta. In realitate exista violenta si exista….pedofili. Despre a 2 a chestie vreau sa va povestesc. Si nu, nu despre ei ci despre cum sa incercam sa ne educam copiii incat sa nu ajunga victimele lor.

Poate o sa spunem “nu , nu patesc eu asta/copilul meu nu o sa pateasca asa ceva niciodata”. Eu vin acum si va intreb: cum poti controla asta? Esti 100% din timp cu copilul? Copilul merge la scoala, a gradinita, in parc sau face diverse sporturi. Acolo exista copii mai mari, adulti si profesori. Poti TU controla ce se intampla? Nu poti controla insa iti poti ajuta copilul sa spuna NU, sa ceara ajutor si sa iti povesteasca.

Copilul trebuie sa invete ce inseamna intim, ce este zona intima, sa invete ca NIMENI nu are voie sa il vada cand se dezbraca, sa ii faca poze sau sa il atinga.

Eu am invatat-o pe Maya asa:
– nimeni nu intra cu tine in toaleta
– nimeni nu are dreptul sa iti ceara sa te dezbraci/sa te vada dezbracata
– nimeni nu are voie sa iti faca poze
– nimeni nu are voie sa te invite acasa
– atunci cand te schimbi pentru sport profesorul nu trebuie sa fie de fata

Am mai invatat-o sa spuna NU, sa tipe si sa se zmuceasca daca cineva o forteaza sa faca ceva ce ii incalca intimitatea/drepturile. Nu am uitat sa o asigur ca suntem mereu alaturi de ea si ca poate avea incredere sa ne spuna orice. I-am amintit ca nu este obligata sa imbratiseze/pupe un copil/adult, cand mergem intr-o vizita, daca ea nu isi doreste asta.

La scoala nu ii invata nimeni aceste lucruri. De ce? Pentru ca educatia sexuala este in continuare un subiect tabu si se asociaza doar cu pornografia si cu actul sexual. Educatia sexuala inseamna mai mult de atat. Inseamna ca un individ se cunoaste pe el, cunoaste ce inseamna intimitate, stie cand si cum sa spuna NU/STOP, stie despre pubertate, stie despre sarcina.

In continuare sunt parinti, chiar tineri, care nu vorbesc cu copiii lor nimic legat de intimitate/sexualitate. Stiu ca este dificil deoarece venim cu niste bagaje din copilarie insa este momentul sa le depasim. Trebuie doar sa ne hotaram sa facem asta, sa acceptam ca este important sa facem lucrurile in alt mod si sa incepem sa lucram cu noi ca sa ajungem sa discutam apoi cu copilul.

Va recomand sa cititi, sa va informati, sa va ajutati de carti/internet, cursuri online – orice va este la indemana si va ajuta sa ii explicati copilului toate aceste lucruri. Nu impachetati totul si nici nu ii puneti fundita. Ramaneti cu picioarele pe pamant si povestiti realitatea pe intelesul lor, in functie de varsta. Apoi, pe masura ce copilul creste, doar veniti cu completari. Folositi denumiri anatomice pentru partile intime. Nu denumiti: pasarica, cuc, bomboana, prajiturica etc. Acest lucru ajuta copilul sa explice exact ce s-a intamplat si va ajuta pe voi sa intelegeti. Am participat recent la un curs de educatie sexuala si acolo am auzit 2 povesti unde copilul explica un abuz insa in termenii folositi de parinti. A durat ceva sa isi dea parintii seama la ce se refera copilul. Inca ceva: imbracati copiii atunci cand sunteti pe plaja. Cum sa ii povestim unui copil ca nu e ok sa fie vazut dezbracat daca noi il lasam gol ca sa-l “admire” sute de oameni ?

Nu uitati sa ii castigati INCREDEREA. Aceasta este cea mai importanta. Daca ati castigat-o aveti grija sa nu o pierdeti. Doar asa copilul o sa vina acasa si o sa va povesteasca orice i se intampla, iar cand face asta nu-l judecati si nu-l faceti pe el responsabil. Trageti aer in piept si incercati, prin intrebari deschise si empatie sa identificati exact ce s-a intamplat. Stiu ca e greu sa ramai calm daca ceva de genul acesta se intampla insa daca ne napustim asupra copilului a plecat si incredere si tot. Copilul se sperie, se inchide in el si nu o sa mai obtinem nimic.

Ca sa va dati seama la ce ma refer va recomand sa va uitati pe Netflix la documentarul Athlete A.

sursa: www.zoso.ro
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *